- stradare
- stra·dà·rev.tr. e intr.1. v.tr. BU instradare | fig., indirizzare a un comportamento2. v.intr. (essere) LE riprendere la strada: e lo schiavo stradò col suo cantore | a paro a paro (Pascoli)\DATA: 1609.
Dizionario Italiano.
Dizionario Italiano.
strădare — strădáre, strădări, s.f. (înv.) încordare voluntară, îndelungată, în vederea realizării unui scop; caznă, chin, efort, osteneală, muncă, sforţare, trudă, strădanie. Trimis de blaurb, 18.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
stradato — stra·dà·to p.pass., agg. → stradare, stradarsi … Dizionario italiano